„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia.” (Lc 12, 32)
†LAURENŢIU, DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI
Cinului monahal, prea cucernicilor protopopi şi preoţi şi tuturor drept-credincioşilor creştini ortodocşi din de Dumnezeu păzita noastră eparhie: Har, milă, pace şi spor întru toate de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare!
Iubiții mei fii sufletești,
Ne-a învrednicit şi anul acesta Preabunul Dumnezeu, în ciuda tuturor greutăților prin care trecem, să ajungem şi la începutul Postului Nașterii Domnului, pe care Sfânta noastră Biserică l-a rânduit ca pe o perioadă de pregătire duhovnicească pentru înțelegerea şi trăirea tainei negrăite a venirii Fiului lui Dumnezeu în lume. În urcușul nostru duhovnicesc spre întâmpinarea Pruncului ceresc născut în Betleem, Biserica, Mama noastră, a rânduit să fim povățuiți şi ajutați prin frumoasele slujbe şi cântări specifice acestei perioade, prin pericopele biblice care se citesc la Sfânta Liturghie şi prin nenumăratele prăznuiri de sfinţi pe care Postul Naşterii Domnului ni le aduce ca ajutor şi ca mângâiere.
Chiar şi Evanghelia citită în această duminică a Samarineanului milostiv a fost rânduită de Biserică pentru a ne arăta cine este Acela care vine în lume pentru noi și pentru a noastă mântuire şi cum trebuie să ne pregătim şi noi pentru acest măreț eveniment. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Samarineanul milostiv care Se coboară la noi, cei căzuți, cei bolnavi, cei greu încercați, pentru a ne scăpa de moarte şi a ne vindeca de toate neputințele şi bolile, prin untdelemnul milei Sale şi prin tămăduirea pe care ne-o oferă în Sfânta Sa Biserică.
El şi acum se identifică cu suferințele noastre, cu toate că ele sunt o urmare a păcatelor noastre, şi nu dorește o mântuire a noastră de la distanță, ci El Însuși vine neîncetat, şi acum, prin Sfânta Liturghie şi prin toate Tainele Bisericii, la noi, cei căzuți pradă vrăjmașului, şi ne spune mereu: „Nu te teme, turmă mică”, adică: „nu vă temeți, aleșii Mei, cei care Mă iubiţi şi cei care păziți poruncile Mele, şi nu fiți necredincioși, ci credeţi că Eu am grijă de voi”. Motivul pe care Mântuitorul îl invocă pentru a ne da curaj este acesta: „Pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia”. Deci, cu alte cuvinte, de vreme ce El a promis că Împărăţia Lui cerească, adică toată dragostea Lui, ne-o dă neîncetat încă din lumea aceasta, înseamnă că El se îngrijește de toate celelalte aspecte ale vieţii noastre pământeşti dacă şi noi căutăm să ne hrănim din dragostea Sa cea cerească. Deci ecuaţia vieţii noastre este simplă: dacă noi căutăm dragostea Părintelui nostru iubitor prin păzirea poruncilor Lui, atunci vom vedea cum El se îngrijeşte de toate cele pământeşti ale noastre, atunci vom alunga frica şi vom fi plini de curaj, având o nădejde vie în purtarea Sa de grijă pentru noi.
Iubiţi credincioşi,
Anul acesta, parcă mai mult ca oricând, începutul Postului Naşterii Domnului ne găseşte în mijlocul a multe necazuri şi suferinţe, care sunt îngăduite de Dumnezeu pentru întoarcerea noastră la El. Ştim cu toţii că ieşirea din toate aceste greutăţi numai Cel Atotputernic ne-o poate dărui şi că numai El ne poate ajuta. De aceea şi Biserica a rânduit aceste perioade speciale din cursul anului bisericesc în care noi să înmulţim rugăciunea şi nevoințele, încetând a mai face răul și întorcându-ne cu toată fiinţa noastră spre Dumnezeu. Pentru ca acest rău şi această suferinţă să treacă, noi trebuie să schimbăm ceva în viaţa noastră. Fiecare dintre noi ştim ce avem de îndreptat şi de schimbat. Noi L-am părăsit pe Dumnezeu prin faptele noastre cele rele şi de aceea vin toate aceste încercări peste noi. Acum trebuie să strigăm către El cu stăruință, prin post şi rugăciune, cerând iertare pentru greşelile şi neputinţele noastre şi mărturisindu-ne sincer păcatele noastre. Să mutăm mintea noastră de la ştirile şi informaţiile contradictorii ale lumii acesteia, care ne aduc spaimă şi frică în suflet, şi să o hrănim cu bucuria psalmilor, a rugăciunilor şi a vorbirii neîncetate cu Dumnezeu.
Aşa au procedat creştinii întotdeauna în vremuri de restrişte: Preoţii au îndemnat poporul la post şi la rugăciune, aducând cât mai des cu putinţă jertfa euharistică a Sfintei Liturghii cu încredinţarea că doar această Ofrandă nesângeroasă este singura jerftă bineplăcută Lui prin care putem dobândi iertarea păcatelor şi mila Sa cerească.
De aceea, Vă îndemnăm pe toţi, atât cler, cât şi credincioşi, ca împreună – în cele 40 de zile de post care urmează – să aducem cât mai des cu putinţă lui Dumnezeu această Jertfă pe care El Însuşi ne-a lăsat-o pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru câştigarea milei Sale cereşti.
Dacă în fiecare parohie se vor găsi câţiva creştini, care să se alăture preoților lor și zilnic să aducă această ofrandă cerească a Sfintei Liturghii, avem încredinţarea că răspunsul lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptat şi că El ne va ierta şi va interveni, aducând pace şi sănătate întregului nostru popor.
Trebuie să avem mult curaj şi să alungăm frica de la noi şi să petrecem aceste sfinte zile ale Postului Crăciunului în multă înfrânare, spre folosul nostru sufletesc şi trupesc, spre a putea astfel ajunge şi la ziua cea sfântă şi luminoasă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia să-I fie slava în vecii vecilor. Amin.
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,
† Dr. Laurențiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului