Casa în care s-a născut Eminescu, sală de păcănele şi magazin second-hand  

Casa în care s-a născut Eminescu, sală de păcănele şi magazin second-hand

Bătaia de joc a autorităţilor la adresa valorilor noastre naţionale nu mai are limite. Acte de identitate ale poporului român sunt supuse degradării, distrugerii sau mutilării, din nepăsare sau din rea voinţă. Ori, şi mai rău, din prostie şi nesimţire.

Eminescu nu este doar un geniu pe care l-a dat pământul acesta. Eminescu face parte din cartea noastră de identitate de români. Nu poţi fi român fără Eminescu. Aşa cum nu poţi fi român fără Sfântul Andrei deasupra capului, care să te vegheze şi să te ocrotească, sau fără Sarmisegetuza, Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, ori Alba Iulia.

„Eminescu-i România / o asociaTăinuită în cuvânt.” – scria poetul Adrian Păunescu.

De aceea, de tot ce înseamă Eminescu, de tot ce este legat de el, un lucru câte de mic, trebuie, suntem datori pentru noi şi generaţiile viitoare, să avem grijă, aşa cum suntem datori să avem grijă de România. Pentru că altfel, ne spune tot Adrian Păunescu:

„Fără el oricare lucru

Şi-ar urma cărarea sa,

Fără el chiar steaua noastră

Dintre stele ar cădea.

Pe pământul vechii Dacii

Când mai mare, când mai mic,

Dacă n-ar fi Eminescu

Viaţa nu ne-ar fi nimic.”

Din păcate, lucurile nu stau deloc aşa. V-am arătat deja casa pe care o avea Eminescu la Mănăstirea Văratec. O ruină prăbuşită în uitare. V-am arătat în ce hal ajunsese „Hotel d’Angleterre” din Constanţa, unde a poposit pentru 10 zile, în iunie 1882, Eminescu şi de unde îi scria Veronicăi Micle: „Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururea mişcate.” Hotelul a fost cumpărat de o familie de oameni de afaceri şi urmează să fie restaurat. Refacerea va dura câţiva ani. Deocamdată, doar o placă de marmură prinsă pe unul dintre pereţii dărăpănaţi mai aminteşte de trecerea lui Eminescu pe aici.

Dar cel mai revoltător este faptul că însăşi casa în care s-a născut Mihai Eminescu este mutilată sub ochii autorităţilor care ar trebui să o protejeze. De astă dată, nu este vorba nici de o restaurare nefericită, ca în cazul bojdeucii din Ţicău a lui Creangă, făcută de nişte manelişti care nu au nicio legăturîă cu cultura. Ci, pur şi simplu, casa în care s-a născut Mihai Eminescu este o coşmelie cu termopane şi câteva dughene prăpădite în ea. Nimic nu aminteşte de faptul că aici s-a născut Eminescu, exact aşa cum se întâmplă la Focşani, cu casa în care s-a născut Alexandru Ioan Cuza. Edificiul se află în Botoşani. Eminescu şi-a petrecut aici, în clădirea care a făcut parte din ansamblul de case primite ca dotă de mama sa. primii trei ani din viaţă, între 1850 – 1853. De aici a fost dus la biserica Uspenia, unde a fost botezat şi tot aici a fost întors, proaspăt creştinat. Abia în 1853 Eminescu a fost dus la Ipoteşti, unde şi-a trăit copilăria.

Astăzi, această clădire, care în mod normal ar trebui să facă parte din patrimoniul naţional, este aproape o ruină. În ea funcţionează o sală de păcănele şi un magazin de produse la mâna a doua.

Chiar nu pricepe nimeni că Eminescu nu s-a născut lângă o prăvălie cu articole la mâna a doua şi o încăpere cu păcănele şi că această casă, ornată „frumos” cu cele mai de prost gust termopane, trebuie restaurată şi trecută în patrimoniul naţional?

Daniel Ionaşcu

Sorin Ovidiu Bălan

­