„Orice ai vrea să îmi ceri,
Învață tu să dai întâi
Să nu se abată triste seri
Pe amare neîmpliniri
Cum vei putea să fii vreodată
Când nici nu știi ce vrei să fii
Nu arată spre lumea demodată
Când tu ești sensul devenirii
Nu căuta în praf șI-n stele
Să vezi și sensul cel ascuns,
Când nu poți da o mângâiere
Și nu poți lua ce ai răpus
Mai lasă-mă în noaptea mea adâncă,
Să-mi vestejesc privirile pe umbre
Și nu-mi aduce gânduri de nălucă,
Când sensul e făcut din zori de clipe”
Daniel Ionașcu