Azi, când ne amintim mai mult de poetul nostru Mihai Eminescu, trebuie să aprindem candela conștiinței noastre individuale și de neam, să înțelegem că Eminescu înseamnă educația și cultura noastră. Eminescu nu înseamnă idealul nostru, ci un etalon la care raportându-ne, nu doar azi ci mereu, nu avem dreptul să coborâm, ci doar obligația de-a urca, de-a clădi un neam cu o cultură izvorâtă dintr-o educație solidă, ca zestre pentru generațiile ce vor veni.
Producțiile culturale ale timpului nostru, comportamentul nostru, educația noastră l-ar face astăzi pe Eminescu să răbufnească.
Prin urmare, noi, Partidul Umanist Social Liberal din România și eu personal, rugăm, chemăm, îndemnăm ca fiecare dintre noi să nu uităm că avem o țară, o identitate, o cultură, un trecut, o istorie si mai ales corifei care au facut să avem toate acestea și să putem fi mândrii că suntem români.
Motiv pentru care astăzi și în fiecare zi, trebuie să fie ziua lui Eminescu, a culturii și a educației românilor. Dumnezeu să ne de-a gândul cel bun și să înțelegem că ce a făcut Eminescu acum atâția ani ne oprește și ne obligă a nu fi doar epigoni.
Pentru că: Eminescu n-a existat. A existat o țară frumoasă… Și mai ales oameni simpli pe care-i cheamă: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare. Și mai simplu: ciobani și plugari. Care făceau din fluier jgheaburi pentru lacrimile pietrelor înduioșate, de curgeau doinele la vale… Au mai existat și niște codri adânci / Și un tânăr care vorbea cu ei, / Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ? / Acest tânăr cu ochi mari, / Cât istoria noastră, / Trecea bătut de gânduri / Din cartea cirilică în cartea vieții, / Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, / ai iubirii, / Care îi ieșeau mereu fără soț. / Au mai existat și niște tei, / Și cei doi îndrăgostiți / Care știau să le troienească toată floarea / Într-un sărut. / Și niște păsări ori niște nouri / Care tot colindau pe deasupra lor / Ca lungi și mișcătoare șesuri. / Și pentru că toate acestea / Trebuiau să poarte un nume, / Un singur nume, / Li s-a spus / Eminescu.
Trebuiau să poarte un nume – Marin Sorescu
Și mai ales pentru că: La zidirea Soarelui, se ştie, / Cerul a muncit o veşnicie, / Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, / Ne-am ales cu domnul Eminescu, / Domnul cel de pasăre măiastră, / Domnul cel de nemurirea noastră – Eminescu.
De avem sau nu dreptate, / De avem sau nu dreptate, / Eminescu să ne judece!
Eminescu – Grigore Vieru